Oftalmologia pediatrică se ocupă de sănătatea ochilor și de dezvoltarea vederii copilului, începând din primele zile de viață. Consultul nu presupune doar verificarea literelor de pe un panou. Medicul examinează structura ochilor, măsoară dioptriile, urmărește mișcările oculare și verifică dacă cei doi ochi lucrează corect împreună.
Mulți părinți ajung la oftalmolog după ce observă semne de strabism, clipit exagerat, frecarea repetată a ochilor, episoade de roșeață sau o poziție neobișnuită a capului. Alți copii nu prezintă semne clare, iar problema este descoperită în timpul unui control de rutină.
În jurul vederii copiilor circulă încă multe idei greșite. Unele îi fac pe părinți să amâne consultația. Altele îi determină să refuze ochelarii sau să aștepte ca o problemă să se corecteze singură. Timpul pierdut poate conta, deoarece vederea se dezvoltă în primii ani de viață, iar unele întârzieri nu mai pot fi recuperate complet mai târziu.
Mit: „Copilul nu poate fi consultat pentru că este prea mic”
Realitatea este că medicul oftalmolog pediatru poate examina un copil încă din primele zile de viață. Bebelușul nu trebuie să vorbească, să recunoască imagini sau să coopereze la fel ca un adult.
Medicul folosește metode adaptate vârstei și poate obține informații importante fără să se bazeze pe răspunsurile copilului. Poate examina structurile ochilor, reacția pupilelor, transparența mediilor oculare, poziția și mișcările ochilor. De asemenea, poate măsura dioptriile chiar dacă bebelușul nu poate spune ce vede.
Unele anomalii ale ochilor pot fi observate încă din timpul sarcinii, la examinările de morfologie fetală. După naștere, medicul neonatolog verifică reflexele oculare și aspectul general al ochilor. Dacă există semne neobișnuite sau factori de risc, copilul este trimis la oftalmolog.
Anumite afecțiuni prezente la naștere trebuie tratate în primele săptămâni sau luni. O cataractă congenitală, o malformație oculară ori o problemă severă de dezvoltare a retinei nu trebuie lăsate până când copilul crește și începe să vorbească.
Dacă observi un reflex albicios în pupilă, mișcări neobișnuite ale ochilor, lipsa interesului pentru fețe sau obiecte, lăcrimare continuă ori o diferență evidentă între cei doi ochi, programează copilul la oftalmolog indiferent de vârstă.
Mit: „Strabismul este normal și se corectează singur până la vârsta de 3 ani”
Strabismul fiziologic reprezintă de fapt o instabilitate a ochilor, sporadică, în special în divergenţă (spre exterior), care se atenuează de la o zi la alta şi care nu se mai observă după vârsta de 5-6 luni dacă vederea bebeluşului se dezvoltă normal.
Un strabism evident, real, prezent după vârsta de 6 luni ridică mari semne de întrebare asupra vederii tridimensionale pe care o va avea acest copil dar şi asupra vederii fiecărui ochi în parte.
La adult, un strabism ca problemă estetică poate ascunde, de fapt, ani de adaptări vizuale anormale. În funcție de tipul deviației și de impactul asupra vederii binoculare, planul poate include exerciții ortoptice și, atunci când este indicat, operații de strabism, pentru a evita instalarea unor adaptări vizuale permanente.
Mit: „Este prea mic ca să poarte ochelari”
Un copil poate purta ochelari încă din primele luni de viață, dacă medicul constată că are nevoie de corecție.
Vederea nu este complet formată la naștere. Ochii captează imaginile, iar creierul învață treptat să le interpreteze. Pentru ca acest proces să se desfășoare normal, fiecare ochi trebuie să trimită o imagine suficient de clară.
Miopia, hipermetropia și astigmatismul pot face ca imaginea să nu fie focalizată corect pe retină. Dacă problema este importantă și nu este corectată, creierul primește permanent o imagine neclară. Atunci când un ochi vede mai slab decât celălalt, creierul îl poate favoriza pe cel care trimite imaginea mai bună, iar vederea celuilalt ochi poate rămâne în urmă.
Într-o asemenea situație, ochelarii nu trebuie amânați până când copilul este suficient de mare ca să înțeleagă de ce îi poartă. Ei sunt prescriși tocmai pentru a susține dezvoltarea vederii în perioada în care aceasta se formează.
Pentru copiii foarte mici există rame ușoare, flexibile și adaptate formei feței. Rama trebuie să rămână stabilă, să nu alunece și să nu îl incomodeze. Lentilele trebuie montate și centrate corect, pentru ca micuțul să privească prin zona potrivită a acestora.
Adaptarea poate cere răbdare. Unii copii acceptă ochelarii imediat, mai ales dacă observă că văd mai clar. Alții încearcă să îi scoată la început. Părinții trebuie să respecte programul de purtare recomandat de medic și să transforme ochelarii într-o parte firească a rutinei zilnice.
Mit: „Dioptriile sunt prea mari pentru vârsta copilului”
Valoarea unei dioptrii nu poate fi apreciată doar prin comparație cu ochelarii unui adult sau ai altui copil.
Ochii copilului sunt mai mici și continuă să crească. Mulți bebeluși au în mod natural un anumit grad de hipermetropie. Medicul știe ce valori pot fi urmărite fără tratament și care valori pot împiedica dezvoltarea normală a vederii.
Prescripția nu se stabilește doar după numărul măsurat. Medicul ia în calcul vârsta, valoarea dioptriilor, diferența dintre cei doi ochi, prezența strabismului și felul în care se dezvoltă vederea fiecărui ochi.
O diferență mare de dioptrii între ochi poate fi mai importantă decât valoarea izolată a unei dioptrii. Dacă un ochi trimite permanent o imagine clară, iar celălalt o imagine neclară, creierul poate începe să folosească mai ales ochiul care vede mai bine. Astfel se poate instala ambliopia.
Părintele nu poate verifica prescripția probând ochelarii copilului. Lentilele sunt făcute pentru ochii lui, pentru distanța dintre pupilele lui și pentru problema lui vizuală. Este firesc ca unui adult să i se pară imposibil să privească prin ele.
Dioptriile măsurate nu sunt rezultatul unei preferințe a medicului. Ele reflectă caracteristicile ochilor copilului. Rolul consultației este să stabilească dacă trebuie corectate și în ce măsură, astfel încât copilul să aibă cele mai bune condiții pentru dezvoltarea vederii.
Mit: „Ochelarii corectează problema, deci după câteva luni nu mai sunt necesari”
Ochelarii clarifică imaginea cât timp sunt purtați. Ei nu modifică imediat lungimea globului ocular și nici forma corneei, deci nu fac dioptriile să dispară după o perioadă stabilită.
Durata purtării depinde de problema copilului și de evoluția ochilor. Unele dioptrii se pot modifica pe măsură ce copilul crește. Altele pot rămâne sau pot crește, așa cum se întâmplă uneori în cazul miopiei.
Atât timp cât dioptriile împiedică formarea unei imagini clare, copilul are nevoie de ochelari. Medicul verifică periodic vederea fiecărui ochi, măsoară din nou dioptriile și modifică prescripția atunci când este necesar.
Purtarea ochelarilor nu slăbește ochii și nu îi face dependenți. Dacă un copil observă că vede mai neclar atunci când îi scoate, acest lucru nu înseamnă că ochelarii i-au stricat vederea. Înseamnă că s-a obișnuit cu imaginea clară și simte mai ușor diferența când rămâne fără corecție.
În anumite forme de strabism, ochelarii pot corecta total sau parțial deviația. În alte situații, medicul poate recomanda lentile prismatice pentru a reduce oboseala vizuală sau vederea dublă. Aceste soluții se folosesc numai după o evaluare completă și nu sunt potrivite pentru orice copil.
Nu lăsa miturile să amâne evaluarea copilului
Un copil nu trebuie să se plângă de vedere neclară pentru a avea o problemă oculară. De multe ori, el nu știe cum ar trebui să vadă și nu are cu ce să compare imaginea pe care o percepe.
Unele semne sunt ușor de observat, cum ar fi strabismul sau apropierea excesivă de obiecte. Altele sunt mai puțin clare, precum clipitul frecvent, frecarea ochilor, oboseala la activitățile de aproape sau evitarea cititului. Există și situații în care părinții nu observă nimic, iar problema este descoperită în timpul unui control de rutină.
Dacă ai nelămuriri despre poziția ochilor, dioptrii sau recomandarea de a purta ochelari, discută direct cu medicul oftalmolog pediatru. Cere-i să îți explice ce a măsurat, de ce recomandă tratamentul și ce se poate întâmpla dacă acesta este amânat.
Dacă ești din București, programează copilul la KidOptik, clinică specializată în oftalmologie pediatrică. Consultațiile sunt adaptate vârstei, inclusiv pentru bebeluși, copii foarte activi sau copii care se tem de medic. Examinarea se desfășoară într-un mediu prietenos, iar părinții primesc explicații clare despre dezvoltarea vederii și despre pașii care trebuie urmați.
Sursa imagine: magnific.com